Fericirea suferintei


 

Curcubee se desprind din roua diminetii si se agata ca un vrej in parul
lasat pe spate. Soarele straluceste viu, iarba este de un verde crud, proaspat,
inmiresmat. Imi aduc aminte de ele… de ce nu le-am mai vazut? Am fost prea
ocupata sa ma plafonez. Credeam ca sunt aproape fericita. Si eram… aproape
fericita… asteptam acel ceva care sa imi aduca implinirea fericirii. Si a
venit. Nu cum ma asteptam. In niciun caz cum ma asteptam… (Serios? Imi sopteste
o voce de dincolo).

Imi descopar fericirile multe in
boabe de roua prelinse pe barbie . Nu, nu plang. Dimineata se asterne de fiecare
data roua.

 

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X