Hello, nurse!

 

            Foloseste-ma si arunca-ma. Ca pe un ruj
terminat. Ti-ai luat ce ai vrut de la mine. Oare pentru asta m-am nascut? Pentru
a fi folositoare pe termen scurt si foarte scurt? Nu te intereseaza sau te
minti singur? Ti se pare ca mi s-a dus un fir la ciorap?
S-au dus toate firele. Ce sa mai fi ramas in urma
lor?

Cand musc din tine simti ceva ? De ce ma minti ? De ce te minti ? De ce m-am mintit ? De
ce  mint ?
Clestarul iluziilor mele s-a crapat din mitologie .
Poate ca tocmai in asta sta frumusetea lui. Atunci de ce tot incerc cu
incapatanare sa ascund crapaturile? Ca sa nu ma orbeasca lumina care intra
victorioasa printre ele?

Vanatori obositi, incercati sau incepatori, si-au odihnit ochii sub
mangaierile mele vindecatoare. Isi inghit doctoria si pleaca mai departe, in
cautarea vanatului perfect. In cautarea lui Moby Dick . Va blestem pe toti sa
vi-l gasiti!

Dezbraca-te! Asa… fa o pirueta… mda… am
avut dreptate.
Intotdeauna am.
Arunc o privire in sertarul cu medicamente. Stiu exact ce ii trebuie si unde
trebuie sa caut. Ca orice copil, cand i se arata bomboana, deschide gura
maaaare. Hap! A inghitit-o. Copil prost! Puteai sa ai parte de tot tratamentul.
Tu ai vrut doar o
pastila . Fugi acum. Acum o sa iau si eu o pastila. Alta. Pentru mine, o pastila
roz.

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X