Ai vrut sa stii ce vad…


 

            Play. Inchid ochii. Galben. Nisipiu.
Pamantul fuge pe sub mine cu viteza
constanta. Nu sunt nici ametita de ceea ce vad, nici nu mi se face rau. Sunt
relaxata. Privesc. Pamantul este crapat. Sterp? Nu. In expectativa. Ridic
privirea. Fuga pamantului se opreste incet. Insesizabil . In mijloc, un copac . Isi
intinde ramurile in voie, circular, cu respect fata de natura care l-a creat. E un
copac gros, dar nu e batran . Nu e noduros. Coroana bogata e ca o pictura…
verde proaspat… nu crud, nu prafuit, nu batran, ci verde. Nu vad nori… pentru
ca nu vad cerul? Si nici macar o adiere fina… totul e static. Ma uit in jos
si la picioarele mele, prin crapaturile pamantului, apare ceva auriu . O lacrima
de aur rasare in fata mea, prinsa in varful unui fir de iarba… nu, nu e fir
de iarba. E tulpina. Creste gratioasa in fata mea cu miscari circulare… se
unduieste sub lacrima de aur care isi tese o aura stravezie in jur. Stop.


 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X