Adio, dragoste!


 

            Ultima dat? când am iubit. Când am
iubit cu adev?rat. Iubirea aia naiva, d?ruita, totala… proast?. L-am ales
pentru c? m-a atras privirea lui. L-am vrut doar pentru mine. L-am avut… doar
pentru mine? Nu. Nu doar pentru mine. Cu toate c? nu am ?tiut. S?pt?mâna oarb?,
la mine a durat 8 ani. 8 ani în care am fost fericit?. 8 ani de distrac?ii,
pasiune, sacrificii, împliniri… poate mai pu?ine împliniri daca m? uit in
spate. Dar atunci îmi erau de ajuns. Nu am c?utat niciodat?… încrederea era
deplin?. B?gam mâna în foc pentru el. ?i din punctul meu de vedere, 8 ani a
fost doar al meu. Dap.

            Dar a venit ?i momentul. Momentul când
am sim?it ceva ce nu mai sim?isem de ani de zile. Un sentiment pe care l-am
recunoscut imediat. O premoni?ie. De fiecare dat? când am iubit, înainte de
desp?r?ire, m? cople?ea sentimentul ?sta, venit… el ?tie de unde. L-am
alungat cu un strig?t “Tu ce cau?i aici?!?” ?i cu negarea iminent?. Sunt nebun?.
Am luat-o razna. Nu s-a schimbat nimic. Ce-i cu mine? Dar de fiecare dat? când închideam
u?a dup? el, acela?i sentiment m? cople?ea. Apoi au început telefoanele de prin
WC-uri. In 8 ani nu m-a sunat niciodat? dintr-un WC. Mda… poate c? ar trebui
sa îmi ascult instinctele…

            Nu ?tiam ce s? ii zic. Cum… cum s? îi
spun? A?a c? i-am zis c? îl simt schimbat. C? are ni?te prieteni noi care îl
schimb?. S-a uitat chiorâ?. L-am mai l?sat…

-         Simt
c? te pierd…

-         Sunt
stresat. ?tii doar c? nu am bani… atâta tot.

Îl mai las pu?in… Pân? la urm? i-am zis… s? aleag?. M-a f?cut nebun?.
Normal. Doar nu era s? recunoasc?. Am insistat

-         Ok,
sunt eu nebun?, dar tu f? alegerea aia… c? dac? aflu ceva… totul se va
termina între noi.

-         Cum,
nu lup?i pentru mine?

-         Daca
tu nu lup?i pentru noi, eu de ce a? lupta pentru tine?

?i a mai trecut o s?pt?mân?. ?i a venit ?i telefonul. De la ea. Era curioas?
cine sunt… ea a luptat. L-a câ?tigat. Chiar dup? ce mi-a dat toate detaliile,
tot nu îmi venea sa cred. Vroiam s? cred c? e o glum? proast?. M? tot a?teptam
s? primesc înc? un telefon în care s? râd? cineva de mine… “Ai pus botu’?”
dar telefonul ?la nu a venit. A?a c? am verificat. A doua zi de diminea?? am
avut ?i dovada indisputabil?. L-am sunat. Am sc?pat din mine o fraz? de care a
râs un cartier întreg:

-         Ai
avut parte de ultima muie, ultimul futai ?i ultimul zâmbet din partea mea! Uit?
c? m-ai cunoscut!

Da. Dup? 8 ani. Cu ce m-am ales? P?i cea mai eficient? cur? de sl?bire: 8
kg în 3 zile. Partea dreapt? a capului s-a umplut de fire albe . Casetofonul lui
a r?mas la mine. La fel si calculatorul. Televizorul tot el îl cump?rase. Nu a
avut curaj s? m? întrebe de ele. Cât de cât acolo m? cuno?tea. I-a? fi dat cu
ele în cap. CD-ul de la casetofon s-a stricat. Calculatorul l-am schimbat. La
televizor nu m? mai uit de un an. Nici nu mai e cablat.

Cu ce am r?mas? Cu amintiri. Frumoase, dureroase… cu o cicatrice mare si
roz. Cu certitudinea c? nu voi mai avea încredere in nimeni niciodat?. Niciodat?…
“niciodat? sa nu spui niciodat?”.


 

     Cu textul asta am castigat carti (?) pe care sper ca o sa pot sa le aleg duminica :D oare ma asteapta pana duminica?

 
    L.E.: Am castigat frumoasele alese de Zully cu mare inspiratie:
 
            Frida – Barbara Mujica
            Sotia calatorului in timp – Audrey Niffenegger
            Inchisoarea de piatra – Jennifer Egan
            Mary renascuta – Camille de Angelis
            Nicaieri – Neil Gaiman

 

    :D
 
 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X