La marginea unui cuvânt nerostit


 

            Crezi c? m? cuno?ti. Sau nici m?car
tu nu crezi asta. Dar crezi c? m? iube?ti. Cum m? po?i iubi dac? nu m? cuno?ti?
Tu nu realizezi c? iube?ti o imagine? Iube?ti poezia, nu poetul. ?i cnd te vei
trezi din reverie ce se va ntmpla? Nu-mi spui c? m? iube?ti, ci mi-o ar??i.
Mi-ai a?ternut covor de dedicare la picioare. Eu ce s? fac cu el? S? merg mai
departe pe el dinspre tine? 

            De
ce m? iube?ti? Habar n-ai! Vrei s? ?i spun eu? Pentru c? s-a produs un
dezechilibru chimic undeva n organismul t?u. Probabil n creier… nu m?
pricep prea bine. Dar lini?te?te-te, c? trece. E ca o boal?. Organismul t?u
lupt? chiar acum mpotriva ei ?i pn? la urm? ?i va produce anticorpii
necesari contracar?rii virusului pe care ?i l-am transmis ?i care provoac?
acest dezechilibru ?i atunci totul va reveni la normal. Asta pn? o s?
contractezi alt compus organic, produs de alt organism, care ?i va provoca alt
dezechilibru chimic ?i organismul t?u va trebui s? inventeze al?i anticorpi ?i
a?a mai departe. 

            Mai
departe, mai departe, dar pn? unde? Pn? cnd? Pn? cnd organismul reu?e?te
s? produc? Superanticorpul. Imunitate la iubire. Se cheam? maturitate? Iar
atunci ncepi s? apreciezi n mod ra?ional calit??ile ?i defectele. Game
over. 


 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X