In dor de vara


 

            Imbracata cu rochia alba de in, cu scoici
cusute in traditia locurilor, ma plimb pe stradute inguste si intortocheate. Curatenia
lor ma inunda intr-un sentiment pe care nu il cunosc. Seamana cu acasa, dar forta
lui este imensa, iar impactul ma ravaseste. Multitudinea florilor din dreptul
fiecarei case, fiecarei ferestre, imi improspateaza sufletul.

            Ma plimb singura printre case
imaculate cu acoperis plat. Labirintul proaspat varuit ma imbie sa ma pierd in
el fara frica. Palmieri mari si mici, leandri albi si roz, smochini si
portocali imi aduc pe frunzele lor mirosul marii uitate undeva in spate.
Caldura, pentru unii insuportabila, ma invaluie si ma mangaie ca cel mai bun
amant . O savurez incet, pe indelete, stiind ca nu va pleca prea curand.

            Ma las purtata de vis catre locuri
in care voi fi, in curand sau nu, locuri in care nu am fost niciodata, dar pe
care le recunosc mai bine decat ar trebui. Candva, cineva a trait acolo. Cumva,
o bucatica din acel cineva ar fi putut fi in mine. Latenta. Candva, o buzuki
imi va canta in ureche, iar palikari imi vor dansa la picioare. Din nou.

 

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X