Cea mai draguta zburatoare


 

            Cea mai draguta zburatoare… isi falfaie
aripi de foc, aripi de gheata, aripi de flori. In surasul ei straluceste
soarele de vara. Din lacrimile ei s-a inspirat Egeea. Cu suflet de marmura alba
isi trece peste etern praful rabdarii absolute. Stiinta ca nu se va intampla
niciodata. Ca nu se va naste nicicand.

            Vise de ceara picurata pe inimi de
carton. Un strop de sangria prelins pe buza de jos… candva sarutata. Acum ar
putea fi uscata. Pentru asta s-a inventat gloss -ul.

            Fulgi de zapada spulberati in petale
de cires plouate in parul ei lung. Ganduri adunate in miez de noapte din doruri
inabusite in dureri acute provocate ad-hoc. De unde a inceput si cand se va
termina? Se termina vreodata?

            El nu este el. El doarme acolo. Departe
de mine, din ce in ce mai departe. Du-te. Indeparteaza-te. Poate e mai bine.
Poate m-am obisnuit deja. El nu vrea sa fie… el traieste altundeva. Intr-un
loc in care eu… nu am ce sa mai fac. De cate ori voi mai patrunde acel loc? De
cate ori se va mai indrepta cu incapatanare catre mine? De ce nu se termina?

            Cea mai draguta zburatoare isi
falfaie genele planse.


 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X