Vino sa imi pictezi pe suflet.


 

            Iubirea nu exista. Exista doar
dorinta. Dorinta de a stapani o persoana. Egoism. O vrei doar pentru tine. Sa
iti apartina in exclusivitate. Sa ti se daruiasca. Pentru ce? Ce vrei tu sa
faci cu ea odata ce o ai? Sa o distrugi. Te bucuri de ea cum se bucura un copil
de o jucarie noua. Te joci cu ea, eventual doar cu ea, pana o strici de tot. O
distrugi. Iti pare rau ca ai distrus-o si poate chiar incerci sa o repari. Ii
iei capul si il indesi inapoi in trup. Sta? Eh, nu ca inainte, dar sta. Doar ca
acum ii cade mai repede. E mai fragila.

            Joaca-te. Distruge in continuare.
Vezi ce are inauntru. Bucatica cu bucatica, scoate tot afara. Interesant, nu?
Ce mizerie ai facut! Acum vrei sa le pui la loc. Dar nu mai stii care de unde a
cazut, asa ca le indesi cum poti. Parca asa se potrivesc. Nici inauntru nu va
mai fi niciodata ca inainte. Acum, daca o zgaltai putin, auzi bucatile
desprinse din ea.

            Iubeste-ma. Animal salbatic
imblanzit. Iubesti salbaticiunea din mine dar ma imblanzesti. Ce o sa iti
ramana de iubit? Distruge-ma. In loc sa imi dai bucatele de KiteKat imi dai
bucatele din tine. Pisicile cuminti papa tot. Miau! Mai vrrreau!

            Te joci cu jucarii gata stricate de
altii ca sa nu te simti vinovat? Sau vrei sa vezi in cate bucatele poti sa
spargi un ciob? Dar cu hartia ce poti face? Mototolesti rupi, mototolesti
rupi, mototolesti rupi. In urma ta se imprastie in vant fasiute subtiri de
hartie .

 
 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X