Povestea cu Unicredit (sa le fut la toti cate una in gura de imbecili cretini retardati…..)


 

                Sa incepem
cu inceputul. Am ajutat pe cineva sa isi faca un credit la Flanco (adica pe
numele meu, bla, bla, stiu ca nu trebuia, am facut-o, asta e). Treaba se
intampla in 2003. Si-a luat femeia un frigider. Creditul la Tiriac. Prima jumatate
de an a platit direct la Flanco, dupa care conturile au fost mutate in banca.
Ii era prea greu sa ajunga in fiecare luna la banca, drept pentru care am
inceput sa primesc scrisori de la banca, in care eram anuntata ca am intarziat cu
plata. Cateva luni tot asa, eu cu gura pe femeie sa plateasca, ea ca a platit,
pana intr-o zi cand m-am suparat. I-am zis sa lichideze contul. Femeia a zis ca
nu are timp, sa ma ocup eu, ca ea imi da banii. Foarte bine ca a facut asta, ca
altfel ziceam ca nu a dat banii.

                Am
sunat la banca, am intrebat ce trebuie sa fac sa inchid contul. Mi s-a spus ca
trebuie sa platesc o suma. Ok. Am sunat femeia, a zis sa vin in doua zile dupa
bani. Zis si facut. Am mai sunat odata la banca sa intreb suma (poate se
schimbase ceva intre timp). Nu se schimbase nimic. Am luat banii si m-am dus la
banca. Acolo am mai intrebat odata, mi s-a spus acelasi lucru. Am platit
fericita si m-am dus acasa.

                Dupa un
an si jumatate primesc scrisoare de la Kasolvenzia ca nu mi-am platit ratele la
Tiriac. Ii sun. Le spun cretinilor ca am inchis contul respectiv de mai bine de
un an. Ei imi spun la randul lor sa ma cert cu banca. Ei nu au nicio treaba. Banca
e de vina. Sun la banca. Banca facuse prima fuziune cu HVB si contul meu fusese
mutat din Victoriei in Izvor. La Izvor mi se spune ca ei nu au acces in contul respectiv,
sa sun inapoi la Victoriei. Cei de la Victoriei imi spun sa sun la Kasolvenzia,
ca nu e treaba lor. La Kasolvenzia nu stie nimeni de ce (de unde, pentru ce)
trebuie sa dau acei bani. Si eu ar trebui sa ii cred pe ei pe cuvant ca am de
dat banii aia si sa ii dau pur si simplu. Ei bine, nu! Pai atunci ne vedem in instanta.
Ohohohooo de-abia astept (le zic si inchid telefonul). Scrisorile s-au oprit.

                A mai
trecut un an si jumatate (sau chiar doi) de atunci si compania la care lucrez incheie un
contract cu Unicredit pentru virarea tuturor salariilor. Marfa! Vin cei de la
Unicredit (intre timp deveniti si Tiriac) si imi explica ei mie ca am eu sa le
dau lor 2.500 de RON. Baaaaai, sunteti nebuni???? Tot contractul era cam de
valoarea asta!!! Le explic si imbecililor ca am platit si inchis contul cu 3
ani in urma. Raspunsul lor a fost E cuvantul dvs. impotriva cuvantului nostru!
Nu, zau! Dupa nenumarate interventii si telefoane la 5 filiale, reusesc sa
intru in posesia extraselor si istoricului contului, acte din care reiesea clar
ca eu am platit tot. Adica se vede treaba cu ochiul liber. Adica e cuvantul
vostru impotriva actelor voastre, imbecililor retardati cretini idioti! Acum incearca
sa ma convinga ca nu vad bine, ca de fapt mai era ceva de plata, dar nu apare
erau dobanzi intarziasem 3 luni cu plata. De la 900 de RON cat aveam de platit
ca sa inchid contul, cu tot cu penalizari si dobanzi, uite, 2.500!

                Acum sa
imi spuna si mie cineva cum rezolv eu situatia in conditiile in care nimeni nu
stie exact cine se ocupa de contul meu si cine are puterea de decizie asupra
acestui cont. Cum rezolv eu ceva cand fiecare filiala ma trimite lejer la alta.
Cum rezolv problema asta cand eu nu am timp la dispozitie si nici bani sa imi
angajez o firma de avocati care sa se ocupe de treaba? CUM?

                Si
foarte important, NU va faceti credite la Unicredit, ca sunteti mancati!
 
                L.E.: am vorbit iar cu reprezentanta bancii, care mi-a explicat calm si frumos ca ce am platit eu au fost penalizarile, iar suma initiala a ramas intacta si neplatita. De asemenea am fost anuntata ca nu am cum sa demonstrez ca imbecilii de angajati nu mi-au spus suma corecta pe care o aveam de plata pentru a inchide contul si ca, oricum,  era de datoria mea sa mai trec pe la banca dupa ce am inchis contul sa vad ce se mai intampla. (like… whaaaaat????) m-a intrebat cum am inchis eu contul asa, pe vorbe? Dar eu i-am intrebat pe imbecili daca mai am ceva de semnat, vreo hartie de luat si mi-au spus ca nu. "Pai si ce, i-ai crezut?" La dracu’, da, i-am crezut, ca eram intr-o banca de prestigiu, nu la colt de strada la camatari la amanet ! Proasta eu.
 
              Una peste alta, se pare ca sunt buna de plata… eu!
 

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X