Ea, cu zambetul ei cu tot

 

   Bucati de suflet se dezlipesc din mine si cad pe asfalt . Le
pierd. Nici nu le mai simt cand se desfac din mine. M-a amortit crivatul din
jur. Nu vreau sa cred ca nu va mai fi niciodata vara. M-am saturat de iarna. O
urasc. Dar m-am obisnuit cu ea. Oare?

   Incerc sa imi amintesc cum era vara. Dar, oricat de mult
scotocesc in mine, tot peste iarna dau. Nu reusesc sa imi amintesc. Poate ceva
din primavara undeva, departe, ascunsa sub un munte de zapada batatorita de
ani. Nici primavara nu va mai veni vreodata. Niciodata.

   Poate va veni toamna . Poate va veni pana acum nu a venit
niciodata, dar pe ea mi-o amintesc cel mai bine. Poate va veni toamna. Poate va
veni toamna. Poate va veni toamna. Poate va veni toamna. Poate va veni toamna. Poate
va veni toa

 

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X