Muuuuuuuuuuuuuuuuuu

 

Singuratatea
hraneste egocentrismul. Poate m-am nascut egocentrica. Nu pot sa imi dau seama.
Dar cand esti singur, poti face ce vrei, cand vrei, fara sa fii nevoit sa tii
cont de altcineva. E logic si normal. Nu ai de cine sa tii cont. Si intervine,
ca in orice situatie, obisnuinta. M-am obisnuit sa gandesc pentru o singura
persoana. Eu. M-am obisnuit si mi se pare normal sa imi indeplinesc toate
dorintele pe care am puterea sa mi le indeplinesc. Ma sacaie intrebarea asta…
am fost tot timpul asa? Chiar si atunci cand iubeam? Nu… nu cred. Adevarul e
ca nu imi mai aduc aminte multe lucruri. A trecut mult prea mult timp de
atunci. Oare voi mai iubi vreodata? Si daca o sa iubesc, o sa pot sa ma
debarasez de obisnuinta asta? O sa vreau? Se va intampla de la sine? O sa
realizez? Ma va intelege?

Planul ca
tiganul.

Pana atunci ma
enervez eu pe mine, daca tot nu are cine sa ma enerveze. Ma surprind vorbind
aiurea. Imi dau seama ca vorbesc aiurea si nu pot sa ma opresc. Imi ies din
gura cuvinte pe care mi-as dori sa nu le mai rostesc vreodata. Imi dau seama ca
nu ma ajuta la nimic, imi dau seama cat de urat suna din gura mea, imi dau
seama cat sunt de retardata cand, in loc sa folosesc un vocabular elegant sau
dragalas sau… pur si simplu feminin, imi iese pe gura un pula mea. Imi vine
sa imi trag un pumn in gura de fiecare data cand ma aud. Nu ma controlez. Cat e
de greu?

Ma surprind ca
spun p
? in loc de pe. Atunci imi vine sa imi dau trei
pumni in gura si un sut in derrierre. Imi vine sa urlu. De ce fac asta? Cum am
putut sa ma las sa ajung sa imi intre in limbaj asa ceva? Cat pot fi de
proasta?

Retarda!

Sunt o vaca.


 

 

Comments are closed.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X